scinteiaiute@gmail.com. Un produs Blogger.
joi, 22 septembrie 2011
Ati cunoscut vreodata un individ dintre acei pentru care “nimeni nu este strain”? El pare ca-si face prieteni instantaneu. Sta langa cineva in autobuz si dintr-o data incep sa-si vorbeasca de parca s- ar cunoaste de-o viata. Pe de alta parte, cu totii am cunoscut persoane “dragute” - atunci cand apuci sa le cunosti mai bine - dar greu de cunoscut in mod aprofundat. Prima categorie pare ca reuseste ca prin farmec - aproape pe loc - sa “declanseze” un sentiment de prietenie celuilalt, in vreme ce a doua categorie, “greu de cunoscut cu adevarat”, se adapteaza foarte greu. In timp ce acesti din urma isi fac “incalzirea”, cei “usor de cunoscut” deja si-au si facut prieteni. Am aflat despre cei “usor de cunoscut” cand tocmai venisem la facultate. Eram putin cam timida, de aceea nu prea aveam cu cine discuta. Colega mea de camera Asa stateam si ma tot gandeam cum sa ma prezint si ce sa zic pentru ca nimeni sa nu ma creada o “impertinenta”. Uneori gaseam un pic de curaj si ma apropiam de cate o colega (eram numai fete, Slava Domnului!), mormaiam discursul meu bine pregatit si in noua din zece cazuri, colegele mele reactionau asa precum intuiam din start: “N-am timp acum”, “Eu merg spre alta directie”, etc. In final, intr-o buna zi, am convins-o sa-mi spuna care-i este secretul. Colega mea de camera, care facea parte din categoria celor “usor de cunoscut”, avea multe prietene si oricand o vedeai discutand cu altcineva si numai dupa doua minute radeau si conversau ca niste vechi prieteni. Nimeni n-a zis vreodata despre ea ca ar fi “impertinenta”, ba chiar stilul ei de abordare indraznet placea si fetelor, si baietilor. Deci, asta era rezolvarea. Trebuia s-o urmaresc mai indeaproape pe colega mea de camera. Toata lumea parea s-o indrageasca. Era la fel de populara atat printre cei de la facultatea noastra, “Trebuie sa crezi sincer ca celalalt te va place”, mi-a zis ea.

0 comentarii:

Postări populare