Deci, asta era rezolvarea. Trebuia s-o urmaresc mai indeaproape pe colega mea de camera.
Toata lumea parea s-o indrageasca. Era la fel de populara atat printre cei de la facultatea noastra,
cat si printre studentii de la alte facultati. Sistemul ei functiona chiar si in cazul profesorilor. Putea
sa scape cu bine la ore chiar si atunci cand facea lucruri pentru care eu as fi fost data afara din
sala. Si totusi, profesorii zambeau, si-o considerau o tipa nemaipomenita.
“Trebuie sa crezi sincer ca
celalalt te va place”, mi-a zis ea.
Pe masura ce am urmarit-o cum procedeaza, am observat ca ea conta de fiecare data pe reactia
prietenoasa a celuilalt. Crezand ca celalalt o s-o placa, ea actiona ca atare.
Va propun pe scurt observatiile mele asupra reusitelor colegei mele: ea presupunea ca
atitudinea celorlalti este exact cea pe care o asteapta. Am mai observat ceva: fiind ferm
convinsa ca celalalt ii va fi favorabil, nu se temea de oameni. Nu era deloc defensiva.
Teama este unul dintre cele mai mari handicapuri atunci cand vrei sa cunosti pe cineva rapid si sa
incepi relatia de pe o pozitie binevoitoare. Va temeti ca celalalt n-o sa va placa si de aceea va
retrageti in cochilia dvs. ca un melc care se teme sa nu fie atacat. Oamenii nu va pot aborda
tocmai pentru ca v-ati retras in aceasta cochilie defensiva. Si cum atitudinile noastre sunt
contagioase si au o mare influenta asupra celorlalti, ei se vor retrage la randul lor.
Teama de oameni va izoleaza
Nimic nu este mai adevarat in relatiile interumane decat urmatorul lucru: daca atitudinea dvs.
fundamentala este ca ceilalti precis va vor fi ostili - sau ca pur si simplu “pe mine oamenii nu ma
plac” - experienta dvs. va fi ca atare. Dar daca atitudinea fundamentala va fi ca “majoritatea
oamenilor sunt prietenosi si se vor comporta bine cu mine” - din nou experienta dvs. va fi in
concordanta cu aceasta.
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu